Să considerăm ecuaţii de gradul I, de forma: expresie_1=expresie_2
Expresiile specificate sunt constituite dintr-o succesiune de operanzi, între care există semnul + sau semnul – (cu semnificaţia binecunoscută de adunare, respectiv scădere).
Fiecare operand este fie un număr natural, fie un număr natural urmat de litera x (litera x reprezentând necunoscuta), fie doar litera x (ceea ce este echivalent cu 1x).
De exemplu: 2x-5+10x+4=20-x
Observaţi că în ecuaţiile noastre nu apar paranteze şi necunoscuta este întotdeauna desemnată de litera mică x.
Cerinţă
Scrieţi un program care să rezolve ecuaţii de gradul I, în formatul specificat în enunţul problemei.
Date de intrare
Fisierul de intrare ecuatii.in conţine pe prima linie un număr natural n, reprezentând numărul de ecuaţii din fişier. Pe fiecare dintre următoarele n linii este scrisă câte o ecuaţie.
Date de ieşire
În fişierul de ieşire ecuatii.out vor fi scrise n linii, câte una pentru fiecare ecuaţie din fişierul de intrare. Pe linia i va fi scrisă soluţia ecuaţiei de pe linia i+1 din fişierul de intrare.
Dacă soluţia ecuaţiei este un număr real, atunci acesta se va scrie cu 4 zecimale. Răspunsul este considerat corect dacă diferenţa în valoare absolută dintre soluţia corectă şi soluţia concurentului este < 0.001.
În cazul în care ecuaţia admite o infinitate de soluţii, se va scrie mesajul infinit (cu litere mici).
Dacă ecuaţia nu admite soluţii, se va scrie mesajul imposibil (de asemenea cu litere mici).
Restricţii
1 ≤ n ≤ 10
Lungimea unei ecuaţii nu depăşeşte 255 caractere.
Ecuaţiile nu conţin spaţii.
Numerele naturale care intervin în ecuaţii sunt ≤1000.
Punctajul pe un test se acordă dacă şi numai dacă toate ecuaţiile din testul respectiv au fost rezolvate corect.