In proiectarea cu procesoare comunicarea este foarte importanta. Pentru ca doua procesoare sa comunice intre ele este necesar ca acest lucru sa se intample la aceeasi viteza. Sa presupunem ca procesorul A comunica la viteza maxima de 12 (biti pe microsecunda). Acest lucru insemna ca procesorul A poate comunica la viteza de 12, dar si la orice divizor al acesteia (1,2,3,4,6).
Cand doua procesoare care au viteza de comunicatie diferita vor sa comunice, in mod obisnuit , incepe o negociere. E clar ca amandoua pot sa comunice la viteza 1 si incep cu aceasta viteza. Daca pot comunica incrementeaza viteza. Astfel se stabileste viteza maxima la care pot comunica amandoua. Insa acest procedeu este foarte dezavantajos pentru ca stabilirea vitezei dureaza foarte mult, in special in cazul vitezelor foarte mari.
Asa ca inginerii au proiectat un al treilea procesor care primeste vitezele celor procesoare si le comunica inapoi viteza maxima la care pot comunica. Evident fiind vorba de procesoare toate datele sunt in binar.

Pe prima linie a fisierului de intrare viteza.in este scris numarul N, reprezentand numarul de biti ai vitezelor.
Pe a doua linie sunt dati bitii vitezei primului procesor, despartiti de un spatiu. Bitii sunt dati in ordine, incepand de la cel mai putin semnificativ.
Pe a treia linie sunt dati bitii vitezei celui de-al doilea procesor, despartiti de un spatiu. Bitii sunt dati in ordine, incepand de la cel mai putin semnificativ.
Ambele viteze sunt nenule.

Prima linie a fisierului viteza.out va contine N biti, reprezentand viteza maxima la care procesoarele pot comunica. Bitii trebuie de asemenea despartiti de cate un spatiu si dati in ordine, incepand cu cel mai putin semnificativ.

• 1 <= N <= 10000

viteza.in	viteza.out	Comentarii
5 0 0 1 1 0 0 0 0 1 0	0 0 1 0 0	Procesorul A comunica la 12, iar procesorul B la 8. Cea mai mare viteza la care pot comunica amandoua este 4.