Pe vremea când Gigel era la grădiniţa, tatăl sau i-a făcut cadou un joc cu ajutorul căruia sa poată pătrunde in lumea numerelor. Acest joc era format dintr-un set de T tăbliţe de forma unor benzi cu lăţime de 1 cm şi lungime cunoscută. Pe lângă acestea, jocul mai cuprindea un săculeţ cu piese în formă de pătrat, având dimensiunea 1 x 1 cm, inscripţionate cu numere din mulţimea {1, 2, 3, … K}. Pentru a nu se plictisi îşi pune următoarea întrebare: “Presupunând că aş avea un număr nelimitat de piese din fiecare tip, în câte moduri distincte aş putea umple fiecare dintre tăbliţe cu piese din săculeţ? “Din cauza faptului că rezultatul poate fi un număr foarte mare, Gigel se mulţumeşte să afle rezultatul modulo 10267 (adică doar restul împărţirii numărului de posibilităţi la 10267). Două modalităţi de aşezare a pieselor pe o tăbliţa sunt considerate distincte dacă există cel puţin o poziţie în care numărul inscripţionat pe piesa respectiva diferă. Pe o tăbliţă de lungime L se vor aşeza exact L piese din săculeţ.
Cerinţă
Scrieţi un program care determine în câte moduri distincte poate umple Gigel fiecare tabliţă cu piesele din săculeţ modulo 10267.
Date de intrare
Fişierul de intrare tablite.in conţine pe prima linie numerele naturale T şi K despărţite printr-un spaţiu. Următoarele T linii conţin câte un număr natural L reprezentând lungimile tăbliţelor.
Date de ieşire
Fişierul de ieşire tablite.out va conţine T linii. Pe linia i va fi scris numărul de modalităţi în care poate fi completată tăbliţa cu lungimea specificată pe linia i+1 a fişierului de intrare (modulo 10267).